Am moștenit de la părinți o precauție exagerată la hoți. M-a marcat când i s-a furat tatălui meu banii de salariu, chiar de ziua mea. Mi-a luat, totuși cadou. Cel mai important pe care l-am primit vreodată. Asta m-a ajutat, peste ani. Era 2004, vara târziu, în firobuz. Mă apropiam de stația de la sensul giratoriu din Calea Șagului cu Reșiței. Aveam ghiozdanul în spate, portofelul in buzunarul blugilor si biletul în mână. Cum abia ce terminasem de vorbit la telefon, l-am plasat în buzunatul din fața gecii de blugi. Nu obișnuiam și nu obișnuiesc asta, tocmai pentru că nu e un loc sigur. Atunci aveam nevoie să validez biletul rapid. Încă de când urcasem remarcasem o moacă mai suspectă. Posibil să fi trăit și voi senzația: ăsta e șuț, ăla controlor. Ce mi-a atras atenția era faptul că scana tot firobuzul și mă remarcase exact când pusesem telefonul în buzunar. În fine, am coborât în stați și am mers la alimentara de unde e Unicredit acum, să cumpăr o apă minerală și altele necesare unui