Blogu' lu' Răducă

Timpul trecea și nimănui nu îi păsa. Nimănui, cu excepția   lui . El număra secundele, minutele, orele și așa treceau zilele, săptămânile, lunile, anii!  Numai asta făcea - număra și le arăta altora trecerea asta. Era tot ce știa să facă! Era tot ce iubea să facă! Era tot ce dorea să facă!   Nu ținea minte să i se fi spus data nașterii, deși el se ocupa exact cu asta - să le zică tuturor celor care uită de zile de naștere, de sărbătoare sau alte evenimente ale zilei. Să tot fi avut 10 ani când urcase în autobuz cu ortacii.  Era vara lui '70. Căldură mare. Amplificată de zece ori în rata plină de mineri. Veneau de la lucru, obosiți, căniți, mândrii.  In cel de-al doilea rând al mașinii care plecase de la Motru, chiar în fața   lui , erau doi bărbați vânjoși. Unul dintre el mușca cu poftă dintr-o pâine, în timp ce celălalt explica de zor: - Nu am de unde! Nu am! Dacă aș avea, nu crezi că ți-aș da? Dar nu am! Nu am și pace! - Mda, răspunse omul cu chelie și mustață,

Era 17 decembrie seara, într-o localitatea de la granița Mehedințiului cu Gorjul. Bunica mea (pentru a păstra acuratețea detaliilor, îi voi spune în continuare Baba, pentru că așa îi ziceam) asculta Europa Liberă. Nu era vreo disidentă, dar nici babă comunistă nu era. Pur și simplu îi plăcea să asculte radioul, iar Europa Liberă era unul dintre posturile pe care le prindea. Jurnalul îl asculta la Radio România Actualități, dar pentru detalii adiționale, schimba postul. În acea seară tocmai ce terminaserăm de tăiat si pregătit porcul pentru afumat. Eram istoviți. Bine, baba și tata erau, că eu obosisem de la privit și degustat șorici, carne prăjită și jumere. Odată ajunși în odaie, baba a pornit radioul la jurnal. Pe RRA nu era nimic nou, deci nu rețin ce ziceau. Probabil ceva despre tovarășul și tovarășa. Pe EL era o știre despre evenimentele de la Timișoara si trupele ONU aflate la graniță, gata să intervină la nevoie. Asta îi făcuseră atenți pe ai mei. Baba se întreba cine e ONU,

UEFA, organismul care coordonează fotbalul european, a anunțat nominalizările pentru premiul Balonul de Aur . La concurență cu acesta, DNA - organismul care pune ordine în fotbalul autohton, a publicat propunerile pentru premiul Baronul de hAur. 1. Radu Mazăre Recunoscut pentru brazilienele efectuate în fotbalul de plajă, are meciuri constante cu Justiția. Face în mod constant un-doiuri cu fratele și coechipierul lui și a încercat recent o preluare pe piept, după un tackling fulgerător, a portului Constanța. E înconjurat mereu de femei frumoase, mai ceva decât Cristiano Ronaldo și Beckham, la un loc. 2. Liviu Dragnea Cel mai bun coordonator de joc din țară, originar din Teleorman, este cel care pune în ordine echipa PSD. Se zice că e mai mortal decât Luiz Adriano, când vine vorba de fonduri europene. 3. Constantin Nicolescu Pentru că vine din județul lui Dobrin, făcea driblinguri năucitoare printre investitori și prelua în buzunar sume impresionante. 4. Adrian Duicu Baronul

La ultima teleconferința cu prefecții, Victor Ponta declara că ar trebui să ne concentrăm pe români, nu pe lucruri . Prin acest termen Domnia sa nominaliza ungurii, nemții sau alte etnii conlocuitoare, din România. Dar, în special, pe Klaus Johannis, etnic neamț, contracandidat al său la Președinție. În virtutea acesteia, aș adresa următoarele întrebări candidatului USL: 1. În calitate de stelist, ce părere are despre  lucrurile Emerich Jenei, Ladislau Bölöni, Helmuth Duckadam sau Gheorghe Hagi, vinovați pentru cucerira singurelor trofee europene ale militarilor și ale fotbalului românesc? 2. Când a dat like paginii de facebook a Simonei Halep, sau când o lăuda pentru victorii, știa că ea este lucru aromân? 3. Cum poate accepta voturi și coabitare cu lucrurile din UDMR? 4. Herta Müller mai rămâne singura româncă laureată Nobel la literatură? Dar Eric Betzig, ultimul câștigător al premiului la chimie? Sau sunt și ei lucruri ? 5. Dacă Ștefan cel Mare, care avea și el, la timpul

Am spus-o de la început că singura șansă ca Ponta să nu câștige alegerile este ca Ponta să se comporte cât mai natural. Să fie el. El, acel el pe care partidul lui ante-diluvian îl dorea și îl promova în diverse ipostaze: Iliescu, Năstase sau Geoană. Fără a avea pretenția că sunt Mafalda, se dovedește că am avut dreptate. Nu există o mare greșeală făcută de Dottore , ca să piardă ce putea avea, ci sunt mai multe. Am să încerc să le enumăr, după cum le-am observat: 1. Momentul în care a acceptat să fie Premierul Președintelui pe care îl detestă a fost crucial. Băsescu e prea versat în politică pentru a nu specula orice eroare a lui. 2. Jocurile puerile de-a suspendarea și demiterea Președintelui au fost indecent de des încercate. Senzația populației a fost că era un orgoliu personal, nu un demers politic necesar. 3. Pervertirea PNL-ului într-o alianță pe care adevărații liberali nu au înțeles-o și nu au acceptat-o l-au vădit de.anumite voturi dinspre dreapta deja divizată. 4. Su

Am moștenit de la părinți o precauție exagerată la hoți. M-a marcat când i s-a furat tatălui meu banii de salariu, chiar de ziua mea. Mi-a luat, totuși cadou. Cel mai important pe care l-am primit vreodată. Asta m-a ajutat, peste ani. Era 2004, vara târziu, în firobuz. Mă apropiam de stația de la sensul giratoriu din Calea Șagului cu Reșiței. Aveam ghiozdanul în spate, portofelul in buzunarul blugilor si biletul în mână. Cum abia ce terminasem de vorbit la telefon, l-am plasat în buzunatul din fața gecii de blugi. Nu obișnuiam și nu obișnuiesc asta, tocmai pentru că nu e un loc sigur. Atunci aveam nevoie să validez biletul rapid. Încă de când urcasem remarcasem o moacă mai suspectă. Posibil să fi trăit și voi senzația: ăsta e șuț, ăla controlor. Ce mi-a atras atenția era faptul că scana tot firobuzul și mă remarcase exact când pusesem telefonul în buzunar. În fine, am coborât în stați și am mers la alimentara de unde e Unicredit acum, să cumpăr o apă minerală și altele necesare unui

Îmi permit să scriu aceste rânduri pentru că destui dintre prietenii mei sunt familiarizați bugete și proceduri de achiziție în multinaționale sau instituții bancare. Ai de respectat linii de bugete, proceduri și termene. Toate stricte. Toate verificabile și verificate de către cel puțin alte două persoane. Una dintre ele - musai cu funcție mai mare decât a ta. Dar haideți să facem un mic exercițiu de imaginați: Expozițiunea Viorel este Manager de Departament într-o multinațională. Nu e relevant numele. Poate fi oricare din cele care investesc în România.  Important e că are în subordine tot ce înseamnă acel departament - el decide pe cine promovează, pe cine plătește mai bine, pe cine trimite la clienți etc.  Intriga Mandatul Directorului General expiră în câteva luni, iar printre candidații la succesiune se numără și Viorel. Problema e că nu e singurul care aspiră la acea poziție. Mai sunt si alți șefi de departament care au aplicat pentru ea. În plus, mai are d