Treceți la conținutul principal

Exercițiu de imaginație

Îmi permit să scriu aceste rânduri pentru că destui dintre prietenii mei sunt familiarizați bugete și proceduri de achiziție în multinaționale sau instituții bancare. Ai de respectat linii de bugete, proceduri și termene. Toate stricte. Toate verificabile și verificate de către cel puțin alte două persoane. Una dintre ele - musai cu funcție mai mare decât a ta.
Dar haideți să facem un mic exercițiu de imaginați:

Expozițiunea

Viorel este Manager de Departament într-o multinațională. Nu e relevant numele. Poate fi oricare din cele care investesc în România. 
Important e că are în subordine tot ce înseamnă acel departament - el decide pe cine promovează, pe cine plătește mai bine, pe cine trimite la clienți etc. 

Intriga

Mandatul Directorului General expiră în câteva luni, iar printre candidații la succesiune se numără și Viorel. Problema e că nu e singurul care aspiră la acea poziție. Mai sunt si alți șefi de departament care au aplicat pentru ea. În plus, mai are de trecut și peste antipatia pe care el și actualul Director și-au arătat-o fățiș, de ceva vreme.
Însă, pentru a ajunge în scaunul "Marinerului" (așa îș botezaseră Viorel și apropiații lui pe cel-care-urma-să-plece), avea de făcut ceva extrem de simplu - să convingă acționarii că el este cel mai destoinic dintre toți. Cum? Asigurându-se că tot ce livrează angajații din departamentul lui este 100% acurat, în termen și în limita bugetelor aprobate.
Viorel nu își ascundea deloc ambițiile - toți știau cât dorește să ajungă la conducerea firmei. La ședințele săptămânale de departament, la cele de lunar de high management, în orice discuție era angrenat, doar despre asta vorbea.

Desfășurarea acțiunii

Între timp, viața mergea mai departe în firmă. Era deja septembrie, luna în care trebuiau înlocuite toate calculatoarele și laptopurile mai vechi de 5 ani. Adică 10% din totalul angajaților așteptau noi instrumente de lucru!
Procedura spunea că departamentul lui Viorel trebuia să se ocupe de asta. Avea de căutat pe piața locală cel puțin 4 furnizori, dintre care să aleagă unul, cu care urma să agreeze configurațiile, prețurile și termenele de livrare. Simple as that! Not! Pentru că, undeva pe drum, unul dintre participanții la licitație ceruse ca procesul să fie reluat, din anumite cauze care țineau de procedurile tehnice ale negocierilor. Respectând întru totul regulamentele, Viorel a acceptat reluarea procesului. Asta între două ședințe organizate special pentru a-și prezenta realizările anului curent.

Punctul culminant

În 15 septembrie, conform procedurilor interne, cei 10% așteptau noile calculatoare/laptopuri. Era deja ora 12.00 când "Marinelul" l-a chemat în biroul lui pe Viorel. 
- Viorele, unde sunt calculatoarele și laptopurile noi?
- Domnule Director, știți că avem proceduri de respectat. Din anumite cauze tehnice, am fost nevoiți să reluăm negocierile cu toți cei 4 furnizori. Dar vă asigur că într-o lună le vom primi! 
În timp ce vorbea, ochii lui Viorel luceau de bucurie. Își imagina că nu avea cum să fie combătut. Avea toate argumentele de partea lui! "Procedura e procedură", obișnuia să zică el, destul de des.
- OK. Dar ai anunțat angajații să nu își dezansambleze vechile calculatoare? (Viorel era tot mai enervat de "Mariner". Pentru el nu era vreo diferență între laptop, desktop sau tabletă. Toate erau calculatoare. "Ignorantul!", își zise el).
-  Domnule, ei trebuie să aștepte noile produse, înainte de a le preda pe cele vechi!
- Conform procedurilor pe care le respecți cu sfințenie, ei predau calculatoarele vechi în 14 septembrie, la final de program!
Directorul spusese replica anterioară cu un aer satisfăcut. Știa că procedurile sunt literă de lege pentru Viorel! Tuturor le explica faptul că firma nu poate progresa dacă nu respectă cu strictețe anumite reguli.
Viorel înghiți în sec...
- Te rog să anunți angajații implicați să reinstaleze vechile calculatoare și să reia lucrul cu ele, până la venirea celor noi. În plus, aștept să îmi calculezi ce pierderi avem din cauza orelor pierdute astăzi de cei 10% din angajații nostri. Suma respectivă va trebui acoperită cumva. Posibil chiar din salariul și din bonusurile tale...

Deznodământul

Dacă s-ar fi îngrijit ca negocierile pentru echipamentele IT sunt demarate în timp util, adică cu un anumit buffer de cel puțin o lună, Viorel ar fi avut toate șansele să devină noul Director General. Așa, e mai degrabă aproape să fie dat afară.

Decriptarea poveștii

Ca totul să fie limpede, înlocuiți multinaționala cu România, pe Viorel cu Ponta, pe "Mariner" cu Băsescu, iar echipamentele IT cu manualele noilor elevi. 
După toate acestea, l-ați mai vota pe Victor Viorel Ponta ca Președinte? Ați avea încredea că poate coordona politica externă a țării, dacă el nu e în stare să coordoneze un cabinet de miniștrii care să își ducă la capăt treburile?

This was intended for those who have eyes to see, ears to hear and brains to reason!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Povestea CeasuLui.

Timpul trecea și nimănui nu îi păsa. Nimănui, cu excepția   lui . El număra secundele, minutele, orele și așa treceau zilele, săptămânile, lunile, anii!  Numai asta făcea - număra și le arăta altora trecerea asta. Era tot ce știa să facă! Era tot ce iubea să facă! Era tot ce dorea să facă!   Nu ținea minte să i se fi spus data nașterii, deși el se ocupa exact cu asta - să le zică tuturor celor care uită de zile de naștere, de sărbătoare sau alte evenimente ale zilei. Să tot fi avut 10 ani când urcase în autobuz cu ortacii.  Era vara lui '70. Căldură mare. Amplificată de zece ori în rata plină de mineri. Veneau de la lucru, obosiți, căniți, mândrii.  In cel de-al doilea rând al mașinii care plecase de la Motru, chiar în fața   lui , erau doi bărbați vânjoși. Unul dintre el mușca cu poftă dintr-o pâine, în timp ce celălalt explica de zor: - Nu am de unde! Nu am! Dacă aș avea, nu crezi că ți-aș da? Dar nu am! Nu am și pace! - Mda, răspunse o...

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...

Fățărnicisme

Am tot căutat știrea prin arhive. Recunosc că nu așa temeinic încât să o și găsesc. Oricum, spre fericirea mea, nu am fost singurul care a observat ridicolul, mizeria si nimicnicia din acel gest . Ovidiu Ioanițoaia, cel despre care Călin Mateș  spunea în facultate că e "omul ăsta o să moară în direct, la Procesul Etapei, în timp ce fumează și argumentează un off-side pe care nici arbitrul nu l-a văzut", a remarcat și el situația și a detaliat-o . În esență, pentru cei care nu au răbdare să citească sursele, nea Gigi, din celula lui, om mărinimos find, a decis să plătească tratamentul de recuperarea și cazarea în București pentru cel care a fost jucătorul Stelei timp de 4 ani, Până aici nimic ciudat - patronul își ajută fostul jucător care l-a ajutat, la timpul lui, să adune milioane de prin calificări în Europa, din transferul la Utrecht și l-a pus de câteva ori pe prima pagină a ziarelor. Iar Bichonul, greu încercat de soartă, nu are de ce să refuze cei 10.000 de euro. ...