Treceți la conținutul principal

Fățărnicisme

Am tot căutat știrea prin arhive. Recunosc că nu așa temeinic încât să o și găsesc. Oricum, spre fericirea mea, nu am fost singurul care a observat ridicolul, mizeria si nimicnicia din acel gest. Ovidiu Ioanițoaia, cel despre care Călin Mateș spunea în facultate că e "omul ăsta o să moară în direct, la Procesul Etapei, în timp ce fumează și argumentează un off-side pe care nici arbitrul nu l-a văzut", a remarcat și el situația și a detaliat-o.
În esență, pentru cei care nu au răbdare să citească sursele, nea Gigi, din celula lui, om mărinimos find, a decis să plătească tratamentul de recuperarea și cazarea în București pentru cel care a fost jucătorul Stelei timp de 4 ani, Până aici nimic ciudat - patronul își ajută fostul jucător care l-a ajutat, la timpul lui, să adune milioane de prin calificări în Europa, din transferul la Utrecht și l-a pus de câteva ori pe prima pagină a ziarelor. Iar Bichonul, greu încercat de soartă, nu are de ce să refuze cei 10.000 de euro.
Până la un punct, după cum am spus! Mai departe, printre rânduri, memoria readuce în prim plan datoria Stelei lui Gigi către Neșu. Era vorba de două salarii și prima pentru calificarea în Liga Campionilor, după meciul cu Galatasaray - un total de 100.000 de euro. 
De aici se complică firul povestirii. E drept, unii vor argumenta că Becali e lovit de păreri de rău după accidentarea fostului fundaș stânga. Tot Google ne ajută și aici - patronul stelist declarând că nu are de gând să meargă în vizită la Mihăiță, pentru că e prea obositor și costisitor. Asta după cumplita accidentare a lui.
Să revenim, deci marea știre promovată peste tot (nota bene - și din pușcărie mafiotu' ăsta exercită o atracție canibalică pentru media) este că Becali îl creditează cu 10% din suma pe care i-o datorează lui Neșu, pentru tratament și cazare. Trist! Penibil! Jenant!
Puțină documentare și titlul ar fi fost cel de mai sus, detaliat și de Ioanițoaia!
Pentru alte referințe vă rog să verificați momentul în care Ursul Carpatin, cum se autointitula pe atunci, construia case pentru sinistrații de la Vadu-Roșca. Din ce spunea presa, la doi ani după construcția caselor și de la difuzarea imaginilor cu actualul locatar al celulei de la Poarta Albă patrulând mândru printre prostime, oamenii ăia stăteau cu chirie. Adică nu aveau acte de proprietate, acestea fiind încă proprietatea lui Gigi Becali. E drept, pentru a fi corect, nu am cunoștință să se fi schimbat ceva, însă cel puțin casele contruite de Guvern și Gică Popescu sunt de vânzare. Oamenii vor banii și nu vor să se mute de acolo unde urgia apelor îi poate lovi din nou!
QED

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Povestea CeasuLui.

Timpul trecea și nimănui nu îi păsa. Nimănui, cu excepția   lui . El număra secundele, minutele, orele și așa treceau zilele, săptămânile, lunile, anii!  Numai asta făcea - număra și le arăta altora trecerea asta. Era tot ce știa să facă! Era tot ce iubea să facă! Era tot ce dorea să facă!   Nu ținea minte să i se fi spus data nașterii, deși el se ocupa exact cu asta - să le zică tuturor celor care uită de zile de naștere, de sărbătoare sau alte evenimente ale zilei. Să tot fi avut 10 ani când urcase în autobuz cu ortacii.  Era vara lui '70. Căldură mare. Amplificată de zece ori în rata plină de mineri. Veneau de la lucru, obosiți, căniți, mândrii.  In cel de-al doilea rând al mașinii care plecase de la Motru, chiar în fața   lui , erau doi bărbați vânjoși. Unul dintre el mușca cu poftă dintr-o pâine, în timp ce celălalt explica de zor: - Nu am de unde! Nu am! Dacă aș avea, nu crezi că ți-aș da? Dar nu am! Nu am și pace! - Mda, răspunse o...

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...