Treceți la conținutul principal

Fățărnicisme

Am tot căutat știrea prin arhive. Recunosc că nu așa temeinic încât să o și găsesc. Oricum, spre fericirea mea, nu am fost singurul care a observat ridicolul, mizeria si nimicnicia din acel gest. Ovidiu Ioanițoaia, cel despre care Călin Mateș spunea în facultate că e "omul ăsta o să moară în direct, la Procesul Etapei, în timp ce fumează și argumentează un off-side pe care nici arbitrul nu l-a văzut", a remarcat și el situația și a detaliat-o.
În esență, pentru cei care nu au răbdare să citească sursele, nea Gigi, din celula lui, om mărinimos find, a decis să plătească tratamentul de recuperarea și cazarea în București pentru cel care a fost jucătorul Stelei timp de 4 ani, Până aici nimic ciudat - patronul își ajută fostul jucător care l-a ajutat, la timpul lui, să adune milioane de prin calificări în Europa, din transferul la Utrecht și l-a pus de câteva ori pe prima pagină a ziarelor. Iar Bichonul, greu încercat de soartă, nu are de ce să refuze cei 10.000 de euro.
Până la un punct, după cum am spus! Mai departe, printre rânduri, memoria readuce în prim plan datoria Stelei lui Gigi către Neșu. Era vorba de două salarii și prima pentru calificarea în Liga Campionilor, după meciul cu Galatasaray - un total de 100.000 de euro. 
De aici se complică firul povestirii. E drept, unii vor argumenta că Becali e lovit de păreri de rău după accidentarea fostului fundaș stânga. Tot Google ne ajută și aici - patronul stelist declarând că nu are de gând să meargă în vizită la Mihăiță, pentru că e prea obositor și costisitor. Asta după cumplita accidentare a lui.
Să revenim, deci marea știre promovată peste tot (nota bene - și din pușcărie mafiotu' ăsta exercită o atracție canibalică pentru media) este că Becali îl creditează cu 10% din suma pe care i-o datorează lui Neșu, pentru tratament și cazare. Trist! Penibil! Jenant!
Puțină documentare și titlul ar fi fost cel de mai sus, detaliat și de Ioanițoaia!
Pentru alte referințe vă rog să verificați momentul în care Ursul Carpatin, cum se autointitula pe atunci, construia case pentru sinistrații de la Vadu-Roșca. Din ce spunea presa, la doi ani după construcția caselor și de la difuzarea imaginilor cu actualul locatar al celulei de la Poarta Albă patrulând mândru printre prostime, oamenii ăia stăteau cu chirie. Adică nu aveau acte de proprietate, acestea fiind încă proprietatea lui Gigi Becali. E drept, pentru a fi corect, nu am cunoștință să se fi schimbat ceva, însă cel puțin casele contruite de Guvern și Gică Popescu sunt de vânzare. Oamenii vor banii și nu vor să se mute de acolo unde urgia apelor îi poate lovi din nou!
QED

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...

Adevăruri incomode

Antescriptum: Articolul de mai jos nu este despre Maria Olaru, Mariana Bitang sau Octavian Belu. Este despre un anume tipar bine împământenit în conștiința poporului român. Noi suntem copiii bătuți ai României (cum scrie Tolontan), dar, în același timp, suntem călăii care aplică aceste corecții fizice... Astăzi, în cadrul Bookfest, Maria Olaru, fostă gimnastă, campionă mondială și olimpică, și-a lansat cartea Prețul aurului. Sinceritate incomodă . Este poveste vieții de gimnastă, povestită așa cum a crezut ea de cuviință.  Pasajele publicate în presă arată o experiență cumplită trăită de un copil - cu bătăi, injurii și o lipsă crasă de umanitate. Toate protejate de sistem si ascunse după strălucirea de aur a medaliilor.  Poveștile Mariei au fost primite diferit în presă și de către public.  Cristian Tudor Popescu spunea la Digi24 că nu a dorit să scrie prefața cărții pentru că nu crede în aceste adevăruri incomode. Tocmai pentru că, spunea el, incomode ar fi...

Cultura și băscălia muncii la români

Îl cheamă Frodi. Frodi Benjaminsen. Un nume cu rezonanță de hobbit. Are 37 de ani, este săgetător, joacă la HB Torshavn pe postul de fundaș sau mijlocaș, are 87 de selecții în naționala Insulelor Feroe si este căpitanul ei. Asta în timpul liber, pentru că în viața de zi cu zi este angajat la o firmă de construcții.  Mâine Frodi va privi la televizor cum echipa pe care o conducea de obicei din teren, va da piept cu naționala României. Nu pentru că ar fi suspendat sau accidentat, pentru că, în aste condiții tot ar fi venit să ofere suport colegilor lui. Lipsește motivat pentru că serviciul e important și nu a fost învoit. În mod evident, știrea  a născut printre conaționalii lui Raț, Sânmărtean și Tănase doar zânbete și miștouri. Era clar că deja aveam 1-0 de dinaintea intonării imnurilor. În aceeași perioadă, media românească mai publica două știri, aparent fără vreo legătură cu cea de mai sus. Prima este un raport al unei firme de consultanță, care spune că un muncit...