Treceți la conținutul principal

Earth Hour

Am sa incep prin a spune ca nu am stins lumina sau televizorul timp de o ora. Spiritul Pamantului poate m-a blestemat, dar macar am vazut pe unde m-am plimbat prin casa.
Sa incepem cu inceputul - nu sunt crestin practicant si nici ecologist activ. Recunosc insa existenta lui Dumnezeu si importanta pastrarii unui echilibru intre resurse si consum. Tocmai de aceea imi botez copii la biserica si mi-am construit o casa pasiva (opusul unei case pasive este o casa parsiva?).
Nu vad insa, sub nicio forma, relevanta acestei manifestari. Eu, care nu am stins lumina sunt criminalul planetei si ucigasul lui Andrei (cel din reclama cu apa), chiar daca am construit casa cu materiale ecologice si nu este degraba varsatoare de resurse, pe cand nea Ilie de la colt, cel care a stins becurile si televizorul (intre noi fie vorba, a mers la birt sa bea o bericica cu pretenarii), dar are casa neizolata si se incalzeste cu un camion de lemne pe iarna, e marele ecologist al cartierului?
Asta se devine dupa facultati, nea Ilie, vorba unui personaj drag mie!
E normal sa doresti ca si copii tai sa respire aer curat, sa manance o rosie crescuta natural sau sa aiba apa potabila la fel de free ca si hotspotul de langa Teatrul National din Capitala. De aici insa pana la crucificarea celor care nu respecta acest ritual barbaric an de an, e cam mult. E mai vizibila o astfel de stingere de lumini de pe statia spatiala intr-o singura ora pe un intreg continent, insa nu e deloc cuantificabila in ecuatia globala de reducere a consumului. Mai pe romaneste: degeaba sting apa in casa sa nu mai curga ampixulea, daca imi spal masina zilnic, cam o ora!
V-am salutat verde!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...

Fățărnicisme

Am tot căutat știrea prin arhive. Recunosc că nu așa temeinic încât să o și găsesc. Oricum, spre fericirea mea, nu am fost singurul care a observat ridicolul, mizeria si nimicnicia din acel gest . Ovidiu Ioanițoaia, cel despre care Călin Mateș  spunea în facultate că e "omul ăsta o să moară în direct, la Procesul Etapei, în timp ce fumează și argumentează un off-side pe care nici arbitrul nu l-a văzut", a remarcat și el situația și a detaliat-o . În esență, pentru cei care nu au răbdare să citească sursele, nea Gigi, din celula lui, om mărinimos find, a decis să plătească tratamentul de recuperarea și cazarea în București pentru cel care a fost jucătorul Stelei timp de 4 ani, Până aici nimic ciudat - patronul își ajută fostul jucător care l-a ajutat, la timpul lui, să adune milioane de prin calificări în Europa, din transferul la Utrecht și l-a pus de câteva ori pe prima pagină a ziarelor. Iar Bichonul, greu încercat de soartă, nu are de ce să refuze cei 10.000 de euro. ...

Tableta de normalitate

De Crăciun, ai mei prunci au primit cadou de la Moșu' câte o tabletă. Nimic scump, dar ceva la care să poată să se uite la youtube, să joace un joc sau să urmărească un filmuleț. De atunci, mi-a fost dat să aud tot felul de remarci legate de cum tehnologia imi va aliena copii, cum le va distruge copilăria, cum vor uita să joace șotron etc. Îmi și imaginez următoarele discuții dintre părinți si copii, de-a lungul vremii: Anii '90: Copile, lasă dracu' calculatorul ăla în pace că nu o să te ajute a nimic în viață. (părinții celor aproximativ 120.000 de programatori din România de azi); Anii '80: Iar la televizor? Nu înveți nimic bun de acolo! (părinții copiilor care se uitau la Teleenciclopedia); Anii '70: Radio Europ Libera? Închide-l că ne saltă tovarășii! (părinții celor care au murit la Revoluție); Anii '60: Ce vă trebe vouă concerte! Înapoi la munca patriotică! (părinții celor de la Phoenix). Putem merge mai adânc în istoria noastră sau a al...