Zilnic, când duc copii la școală sau grădiniță, am aceeași problemă: găsesc câte un bizon (de sex masculin sau feminin), care își trântește avariile și parchează bolidul pe trecerea de pietoni, la intersecție sau pe două locuri de parcare. Totul pentru ca prea-minunata odraslă (de sex masculin sau feminin) să nu facă prea mulți pași până la intrarea în unitatea de învățământ.
Acum, să ne înțelegem - în calitatea mea de părinte, și eu fac tot posibilul ca ai mei prunci să fie ok. Doar că mi se pare absurd ca a mea comoditate să stea în calea altora. În plus, ce poate învăța un puști din asemenea situație? Că tata poate parca oriunde ca să îmi fie mie bine? Că mama poate vorbi direct cu directoarea ca să nu rămân repetent? Ca bunicul poate interveni la judecător ca să nu am probleme cu legea?
Mare parte din problemele noastre apar din chestiunile mărunte cărora nu le dăm importanță. Un copil care merge 4 km pe jos ca să ajungă la școală merită mai multe șanse în viață decât puradelul care coboară din X5 direct pe treptele liceului.
Ca să nu o mai lungim - tot ce pot spune e că, pe lângă că mă enervează simandicoșii ăia, tot ce fac e să ne strice nouă și copiilor lor un pic din viitor!
#decâtzicnudaucuparul
Comentarii
Trimiteți un comentariu