Mă enervează multe chestii, dar asta fu prea de tot ca să nu v-o povestesc. Fusăi și eu la un interviu, la firma X, din Timișoara. Știți cum e, merita sa încerci, nu? Mai ales că ăștia mă tot sunau să vin la ei, dar eu eram prins cu tot felul de lucruri, și îi tot amânam. M-am îmbrăcat frumos, m-am dat cu aftershave scump, m-am pieptănat și am purces la sediul lor. Acolo m-au preluat de la recepție și am plecat într-o sălișoară mică. Întrebări, teste, chestionare, cam două ore. Apoi iar întrebări și ceva probleme de logică. Le-am rezolvat pe toate cu brio - cel puțin așa sper eu -, am fost condus la recepție și m-au anunțat că voi fi contactat în curând cu un răspuns. Până aici nimic suspect, nu? La final, un prieten din copilărie, angajat la firma respectivă, m-a invitat la un suc, în cafeneaua lor. În timp ce discutam noi, așa, ca între amici, m-am uitat la cei din jur. ERAU TOȚI ANGAJAȚI AI FIRMEI X. Toți aveau aceleași ecusoane, toți își conectau telefoanele la aceeași rețea i