Blogu' lu' Răducă

Majoritatea îl cunoașteți de când suporterii poliști și-au luat soarta în propriile mâini și au început ceea ce poate fi una din ultimele povești romantice și de succes ale fotbalului mondial. Unii vi-l mai aduceți aminte de pe la echipa a II-a a Politehnicii din era Iancu. Eu îl cunosc de pe vremea când băteam culoarele Colegiului Bănățean, prin gimnaziu, ca să adunăm sticle goale de cola, pe care le vindeam la buticul din curtea școlii. De fapt, despre asta vreau să vă povestesc: despre un tip care găsea o oportunitate mai în orice. Îl cheamă Paul Lucian. Și Burtic. E portar la singura echipă pe care o cunosc mulți poliști, la singura echipă la care sunt socios copiii mei. În clasele 5-8 am fost colegi. Nu prieteni. Nu îmi arog merite aiuristice. Colegi. Știți cum era tipul ăla mereu nebărbierit, care a luat în primire poarta lui Poli (nu ASU, Poli e îndeajuns pentru a numi echipa)? În primul rând era slab. Exagerat de slab. Era tuns după moda vremii, cu "oala" pes

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de &q

O chema Ana. Un nume simplu. La vremea aceea, avea 22 de ani. Era cu fix 2 ani și 1 lună mai mare decât mine. Fusese studentă la psiho, prin Craiova, apoi se mutase după prieten prin Sibiu. Începuse altă facultate, dar, prin 2002 se nimerise prin Timișoara. Tot după un bărbat. Schimbase obiceiul cu facultatea - de data asta alese să continue studiile de psihologie, nu mai începuse ceva nou. O cunoscusem în fabrica unde alesesem să lucrez pe perioada vacanței de după primul an de facultate. Lucra lângă mine, dar nu o observasem până atunci. Era una din multele fete roșcate (nu știu de ce era moda cu culoarea aceea!) care lucrau pe lângă mine. Erau aproape toate zgomotoase, împrăștiate și cam stridente. Într-una dintre zile m-am uitat mai atent spre grupul lor. Una ieșea în evidență - era brunetă (iar eu aveam  slăbiciune pentru fetele cu părul ca tăciunele) și mai discretă decât celelalte.  Nu am fost mult timp împreună. Poate pentru că eram eu prea cuminte, poate pentru că er

Haideți să facem ce știm noi mai bine - să luăm totul la mișto! Drept urmare, propun un exercițiu de imaginație, care nu e departe de adevăr: Cum va schimba ieșirea Greciei din UE țarișoara noastră scumpă și dragă: 1. Gigi Becali va trebui sa dea șpagă ca să obțină viza de Muntele Athos. 2. Românii vor trebui să caute pe hartă ce alte țări mai sunt prin Europa, care au ieșire la mare. 3. Vom avea viață mai grea la fotbal dacă UEFA și FIFA nu-i mai lasă pe greci să participe în preliminarii. Pe ăștia îi știm și i-am bătut! Cu Gibraltar e mai greu.... 4. Vom redeveni cea mai săracă țară din Uniune. 5. În caz de faliment, vom avea o țară mai puțin unde s-ar putea transfera Cristi Tănase. 6. Pițipoancele din România vor trebui să caute altă destinație low cost pentru a filma videoclipurile lor ieftine și dezbrăcate, 7. Antena 1 trebuie săschimbe locația emisiunii Burlacul. 8. Am putea urca și noi, o poziție, la baschet. Până acum, ăștia băteau cam tot ce prindeau! 9. Am rămâne f

... parchezi mașina regulamentar în parcarea goală și vezi 25 de mașini parcate pe aleea de acces și pe trotuar; ... te trezești blocat în parcare de câte un bizon care preferă să facă asta, în loc să parcheze regulamentar, 25 metrii mai încolo; ... stai blocat în trafic ca fiecare doberman să își descarce plodul în fața școlii, pe trecerea de pietoni; ... taximet(r)istul parcat total ampulea îți explică liniștit, cu față de bovină că nu știi regulile de taximetrie; ... te cerți cu tipu' care trece pe țoglă pe trecerea de pietoni și nu înțelege de ce te miri; ... te plimbi prin parc făcând slalom printre căcații de câine; ... te ferești să duci copilul la meci din cauza cercopitecilor care își scot și își bagă de toate; ... vecinul de deasupra nu e în stare să asculte Florin Salam sau Al Jazeera TV la un sonor decent; ... te muți la casă ca să ai aer curat și trebuie să simți în fiecare weekend fumul de la gunoaiele arse de vecinul care nu are habar de existența pubelelor;

Am sa incep prin a spune ca nu am stins lumina sau televizorul timp de o ora. Spiritul Pamantului poate m-a blestemat, dar macar am vazut pe unde m-am plimbat prin casa. Sa incepem cu inceputul - nu sunt crestin practicant si nici ecologist activ. Recunosc insa existenta lui Dumnezeu si importanta pastrarii unui echilibru intre resurse si consum. Tocmai de aceea imi botez copii la biserica si mi-am construit o casa pasiva (opusul unei case pasive este o casa parsiva?). Nu vad insa, sub nicio forma, relevanta acestei manifestari. Eu, care nu am stins lumina sunt criminalul planetei si ucigasul lui Andrei (cel din reclama cu apa), chiar daca am construit casa cu materiale ecologice si nu este degraba varsatoare de resurse, pe cand nea Ilie de la colt, cel care a stins becurile si televizorul (intre noi fie vorba, a mers la birt sa bea o bericica cu pretenarii), dar are casa neizolata si se incalzeste cu un camion de lemne pe iarna, e marele ecologist al cartierului? Asta se devine dupa

La inceput de viata, parintii iti povestesc cum poti ajunge pe luna, cum sa agati fetele sau cum sa lovesti mingea corect. Apoi, toti din jurul tau te incurajeaza sa ai vise. Ca e ok, ca e sanatos, ca se implinesc, ca toti au, ca la unii li se indeplinesc etc. Apoi vine perioada de scoala, cand nu poti sa ai vise, ca ai capul in nori si nu gandesti limpede, ca nu iei note mari sau, din contra, ca sunt prea mari. Urmeaza liceul, unde tre' sa ai vise - fata pe care sa o saruti, facultatea pe care sa o alegi, profa pe care o vei anunta cu ciuda ca ai luat BAC-ul fara sa ai nevoie de meditatiile ei, unde sa te muti de la ai tai, pe care nu ii mai suporti... Vine facultatea - visezi doar sa iei examenele, sa nu intarzii la part-time jobul ala nenorocit care iti da banii pentru iesiri. Nu mai visezi la fete, pentru ca deja le ai! Eventual visezi la inca una! Te angajezi la o firma respectabila si esti tanara lor speranta. Toti vad doar probleme in jur, doar tu  - oportunitati

Îl cheamă Frodi. Frodi Benjaminsen. Un nume cu rezonanță de hobbit. Are 37 de ani, este săgetător, joacă la HB Torshavn pe postul de fundaș sau mijlocaș, are 87 de selecții în naționala Insulelor Feroe si este căpitanul ei. Asta în timpul liber, pentru că în viața de zi cu zi este angajat la o firmă de construcții.  Mâine Frodi va privi la televizor cum echipa pe care o conducea de obicei din teren, va da piept cu naționala României. Nu pentru că ar fi suspendat sau accidentat, pentru că, în aste condiții tot ar fi venit să ofere suport colegilor lui. Lipsește motivat pentru că serviciul e important și nu a fost învoit. În mod evident, știrea  a născut printre conaționalii lui Raț, Sânmărtean și Tănase doar zânbete și miștouri. Era clar că deja aveam 1-0 de dinaintea intonării imnurilor. În aceeași perioadă, media românească mai publica două știri, aparent fără vreo legătură cu cea de mai sus. Prima este un raport al unei firme de consultanță, care spune că un muncitor câștig

Am tot căutat știrea prin arhive. Recunosc că nu așa temeinic încât să o și găsesc. Oricum, spre fericirea mea, nu am fost singurul care a observat ridicolul, mizeria si nimicnicia din acel gest . Ovidiu Ioanițoaia, cel despre care Călin Mateș  spunea în facultate că e "omul ăsta o să moară în direct, la Procesul Etapei, în timp ce fumează și argumentează un off-side pe care nici arbitrul nu l-a văzut", a remarcat și el situația și a detaliat-o . În esență, pentru cei care nu au răbdare să citească sursele, nea Gigi, din celula lui, om mărinimos find, a decis să plătească tratamentul de recuperarea și cazarea în București pentru cel care a fost jucătorul Stelei timp de 4 ani, Până aici nimic ciudat - patronul își ajută fostul jucător care l-a ajutat, la timpul lui, să adune milioane de prin calificări în Europa, din transferul la Utrecht și l-a pus de câteva ori pe prima pagină a ziarelor. Iar Bichonul, greu încercat de soartă, nu are de ce să refuze cei 10.000 de euro.

Zilnic, când duc copii la școală sau grădiniță, am aceeași problemă: găsesc câte un bizon (de sex masculin sau feminin), care își trântește avariile și parchează bolidul pe trecerea de pietoni, la intersecție sau pe două locuri de parcare. Totul pentru ca prea-minunata odraslă (de sex masculin sau feminin) să nu facă prea mulți pași până la intrarea în unitatea de învățământ.  Acum, să ne înțelegem - în calitatea mea de părinte, și eu fac tot posibilul ca ai mei prunci să fie ok. Doar că mi se pare absurd ca a mea comoditate să stea în calea altora. În plus, ce poate învăța un puști din asemenea situație? Că tata poate parca oriunde ca să îmi fie mie bine? Că mama poate vorbi direct cu directoarea ca să nu rămân repetent? Ca bunicul poate interveni la judecător ca să nu am probleme cu legea?  Mare parte din problemele noastre apar din chestiunile mărunte cărora nu le dăm importanță. Un copil care merge 4 km pe jos ca să ajungă la școală merită mai multe șanse în viață decât purad