O chema Ana. Un nume simplu. La vremea aceea, avea 22 de ani. Era cu fix 2 ani și 1 lună mai mare decât mine. Fusese studentă la psiho, prin Craiova, apoi se mutase după prieten prin Sibiu. Începuse altă facultate, dar, prin 2002 se nimerise prin Timișoara. Tot după un bărbat. Schimbase obiceiul cu facultatea - de data asta alese să continue studiile de psihologie, nu mai începuse ceva nou. O cunoscusem în fabrica unde alesesem să lucrez pe perioada vacanței de după primul an de facultate. Lucra lângă mine, dar nu o observasem până atunci. Era una din multele fete roșcate (nu știu de ce era moda cu culoarea aceea!) care lucrau pe lângă mine. Erau aproape toate zgomotoase, împrăștiate și cam stridente. Într-una dintre zile m-am uitat mai atent spre grupul lor. Una ieșea în evidență - era brunetă (iar eu aveam slăbiciune pentru fetele cu părul ca tăciunele) și mai discretă decât celelalte. Nu am fost mult timp împreună. Poate pentru că eram eu prea cuminte, poate pentru că er