Treceți la conținutul principal

Șoc: Deschide să vezi cine ne amenință liniștea...

Mă enervează multe chestii, dar asta fu prea de tot ca să nu v-o povestesc.
Fusăi și eu la un interviu, la firma X, din Timișoara. Știți cum e, merita sa încerci, nu? Mai ales că ăștia mă tot sunau să vin la ei, dar eu eram prins cu tot felul de lucruri, și îi tot amânam.
M-am îmbrăcat frumos, m-am dat cu aftershave scump, m-am pieptănat și am purces la sediul lor. Acolo m-au preluat de la recepție și am plecat într-o sălișoară mică. Întrebări, teste, chestionare, cam două ore. Apoi iar întrebări și ceva probleme de logică. Le-am rezolvat pe toate cu brio - cel puțin așa sper eu -, am fost condus la recepție și m-au anunțat că voi fi contactat în curând cu un răspuns.
Până aici nimic suspect, nu?
La final, un prieten din copilărie, angajat la firma respectivă, m-a invitat la un suc, în cafeneaua lor.
În timp ce discutam noi, așa, ca între amici, m-am uitat la cei din jur. ERAU TOȚI ANGAJAȚI AI FIRMEI X. Toți aveau aceleași ecusoane, toți își conectau telefoanele la aceeași rețea internă, toți vorbeau folosind același limbaj. Era prea de tot!
Șocat, îl întreb pe amicul dacă toți sunt angajați ai firmei respective. Calm, îmi zice că da!
Nu stiu dacă realizați ce vă spun!!! Acum câteva zile, în mall-ul nou, din Calea Șaguului, era plin de tipi și tipe purtând ecusoanele firmei respective. Cică erau în team-event. Luna trecută, jumate din sala de fitness la care merg era plină tot de ei. Cică era cadou de la lucru.
Doar cei de la SC Y SA, vecini de palier cu ei, au realizat pericolul și au ridicat un zid de termopan la etaj.
Asta în timp ce firma mea îi tot invită pe la noi, în vizită, la interviuri etc. CHIAR NU VEDE NIMENI UN PATTERN? CHIAR NU REALIZEAZĂ PERICOLUL?
Unii nu o să citiți până la capăt, alții veți spune că exagerez. Eu vă spun că am văzut privirea ălora și nu am fost singurul, am văzut ce fac și de mâine știu ce fac eu. Îi rog încă o dată pe iubitorii păcii mondiale, pacifiștii, integratorii de nou angajați să se abțină de la comentarii, fără să doresc să îi jignesc într-un fel… știu ce vorbesc, am fost acolo, am văzut! Pentru cei care totuși insistă în păreri și în continuare au ochelari de cal, le comunic că le respect părerea da mai am un mesaj: F..K OFF!!! Sper ca am fost destul de coerent cu toate ca încă sunt marcat de aventură. Ar mai fi multe de spus dar cred că e destul...

PS: Textul de față e o parodie la adresa postări de pe facebook, al unei panarame. Îl găsiți ușor, nu va ajut cu linkul. Nu merită promovat tipul.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Povestea CeasuLui.

Timpul trecea și nimănui nu îi păsa. Nimănui, cu excepția   lui . El număra secundele, minutele, orele și așa treceau zilele, săptămânile, lunile, anii!  Numai asta făcea - număra și le arăta altora trecerea asta. Era tot ce știa să facă! Era tot ce iubea să facă! Era tot ce dorea să facă!   Nu ținea minte să i se fi spus data nașterii, deși el se ocupa exact cu asta - să le zică tuturor celor care uită de zile de naștere, de sărbătoare sau alte evenimente ale zilei. Să tot fi avut 10 ani când urcase în autobuz cu ortacii.  Era vara lui '70. Căldură mare. Amplificată de zece ori în rata plină de mineri. Veneau de la lucru, obosiți, căniți, mândrii.  In cel de-al doilea rând al mașinii care plecase de la Motru, chiar în fața   lui , erau doi bărbați vânjoși. Unul dintre el mușca cu poftă dintr-o pâine, în timp ce celălalt explica de zor: - Nu am de unde! Nu am! Dacă aș avea, nu crezi că ți-aș da? Dar nu am! Nu am și pace! - Mda, răspunse o...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fățărnicisme

Am tot căutat știrea prin arhive. Recunosc că nu așa temeinic încât să o și găsesc. Oricum, spre fericirea mea, nu am fost singurul care a observat ridicolul, mizeria si nimicnicia din acel gest . Ovidiu Ioanițoaia, cel despre care Călin Mateș  spunea în facultate că e "omul ăsta o să moară în direct, la Procesul Etapei, în timp ce fumează și argumentează un off-side pe care nici arbitrul nu l-a văzut", a remarcat și el situația și a detaliat-o . În esență, pentru cei care nu au răbdare să citească sursele, nea Gigi, din celula lui, om mărinimos find, a decis să plătească tratamentul de recuperarea și cazarea în București pentru cel care a fost jucătorul Stelei timp de 4 ani, Până aici nimic ciudat - patronul își ajută fostul jucător care l-a ajutat, la timpul lui, să adune milioane de prin calificări în Europa, din transferul la Utrecht și l-a pus de câteva ori pe prima pagină a ziarelor. Iar Bichonul, greu încercat de soartă, nu are de ce să refuze cei 10.000 de euro. ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe