Treceți la conținutul principal

Șoc: Deschide să vezi cine ne amenință liniștea...

Mă enervează multe chestii, dar asta fu prea de tot ca să nu v-o povestesc.
Fusăi și eu la un interviu, la firma X, din Timișoara. Știți cum e, merita sa încerci, nu? Mai ales că ăștia mă tot sunau să vin la ei, dar eu eram prins cu tot felul de lucruri, și îi tot amânam.
M-am îmbrăcat frumos, m-am dat cu aftershave scump, m-am pieptănat și am purces la sediul lor. Acolo m-au preluat de la recepție și am plecat într-o sălișoară mică. Întrebări, teste, chestionare, cam două ore. Apoi iar întrebări și ceva probleme de logică. Le-am rezolvat pe toate cu brio - cel puțin așa sper eu -, am fost condus la recepție și m-au anunțat că voi fi contactat în curând cu un răspuns.
Până aici nimic suspect, nu?
La final, un prieten din copilărie, angajat la firma respectivă, m-a invitat la un suc, în cafeneaua lor.
În timp ce discutam noi, așa, ca între amici, m-am uitat la cei din jur. ERAU TOȚI ANGAJAȚI AI FIRMEI X. Toți aveau aceleași ecusoane, toți își conectau telefoanele la aceeași rețea internă, toți vorbeau folosind același limbaj. Era prea de tot!
Șocat, îl întreb pe amicul dacă toți sunt angajați ai firmei respective. Calm, îmi zice că da!
Nu stiu dacă realizați ce vă spun!!! Acum câteva zile, în mall-ul nou, din Calea Șaguului, era plin de tipi și tipe purtând ecusoanele firmei respective. Cică erau în team-event. Luna trecută, jumate din sala de fitness la care merg era plină tot de ei. Cică era cadou de la lucru.
Doar cei de la SC Y SA, vecini de palier cu ei, au realizat pericolul și au ridicat un zid de termopan la etaj.
Asta în timp ce firma mea îi tot invită pe la noi, în vizită, la interviuri etc. CHIAR NU VEDE NIMENI UN PATTERN? CHIAR NU REALIZEAZĂ PERICOLUL?
Unii nu o să citiți până la capăt, alții veți spune că exagerez. Eu vă spun că am văzut privirea ălora și nu am fost singurul, am văzut ce fac și de mâine știu ce fac eu. Îi rog încă o dată pe iubitorii păcii mondiale, pacifiștii, integratorii de nou angajați să se abțină de la comentarii, fără să doresc să îi jignesc într-un fel… știu ce vorbesc, am fost acolo, am văzut! Pentru cei care totuși insistă în păreri și în continuare au ochelari de cal, le comunic că le respect părerea da mai am un mesaj: F..K OFF!!! Sper ca am fost destul de coerent cu toate ca încă sunt marcat de aventură. Ar mai fi multe de spus dar cred că e destul...

PS: Textul de față e o parodie la adresa postări de pe facebook, al unei panarame. Îl găsiți ușor, nu va ajut cu linkul. Nu merită promovat tipul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...

Adevăruri incomode

Antescriptum: Articolul de mai jos nu este despre Maria Olaru, Mariana Bitang sau Octavian Belu. Este despre un anume tipar bine împământenit în conștiința poporului român. Noi suntem copiii bătuți ai României (cum scrie Tolontan), dar, în același timp, suntem călăii care aplică aceste corecții fizice... Astăzi, în cadrul Bookfest, Maria Olaru, fostă gimnastă, campionă mondială și olimpică, și-a lansat cartea Prețul aurului. Sinceritate incomodă . Este poveste vieții de gimnastă, povestită așa cum a crezut ea de cuviință.  Pasajele publicate în presă arată o experiență cumplită trăită de un copil - cu bătăi, injurii și o lipsă crasă de umanitate. Toate protejate de sistem si ascunse după strălucirea de aur a medaliilor.  Poveștile Mariei au fost primite diferit în presă și de către public.  Cristian Tudor Popescu spunea la Digi24 că nu a dorit să scrie prefața cărții pentru că nu crede în aceste adevăruri incomode. Tocmai pentru că, spunea el, incomode ar fi...

Cultura și băscălia muncii la români

Îl cheamă Frodi. Frodi Benjaminsen. Un nume cu rezonanță de hobbit. Are 37 de ani, este săgetător, joacă la HB Torshavn pe postul de fundaș sau mijlocaș, are 87 de selecții în naționala Insulelor Feroe si este căpitanul ei. Asta în timpul liber, pentru că în viața de zi cu zi este angajat la o firmă de construcții.  Mâine Frodi va privi la televizor cum echipa pe care o conducea de obicei din teren, va da piept cu naționala României. Nu pentru că ar fi suspendat sau accidentat, pentru că, în aste condiții tot ar fi venit să ofere suport colegilor lui. Lipsește motivat pentru că serviciul e important și nu a fost învoit. În mod evident, știrea  a născut printre conaționalii lui Raț, Sânmărtean și Tănase doar zânbete și miștouri. Era clar că deja aveam 1-0 de dinaintea intonării imnurilor. În aceeași perioadă, media românească mai publica două știri, aparent fără vreo legătură cu cea de mai sus. Prima este un raport al unei firme de consultanță, care spune că un muncit...