Am spus-o de la început că singura șansă ca Ponta să nu câștige alegerile este ca Ponta să se comporte cât mai natural. Să fie el. El, acel el pe care partidul lui ante-diluvian îl dorea și îl promova în diverse ipostaze: Iliescu, Năstase sau Geoană.
Fără a avea pretenția că sunt Mafalda, se dovedește că am avut dreptate.
Nu există o mare greșeală făcută de Dottore, ca să piardă ce putea avea, ci sunt mai multe. Am să încerc să le enumăr, după cum le-am observat:
1. Momentul în care a acceptat să fie Premierul Președintelui pe care îl detestă a fost crucial. Băsescu e prea versat în politică pentru a nu specula orice eroare a lui.
2. Jocurile puerile de-a suspendarea și demiterea Președintelui au fost indecent de des încercate. Senzația populației a fost că era un orgoliu personal, nu un demers politic necesar.
3. Pervertirea PNL-ului într-o alianță pe care adevărații liberali nu au înțeles-o și nu au acceptat-o l-au vădit de.anumite voturi dinspre dreapta deja divizată.
4. Susținerea lui Antonescu a fost falimentară la început, pentru că PSD-iștii vechi se simțeau lezați.
5. Renunțarea la alianța cu liberalii a dat impresia că totul a fost pregătit minuțios, iar Antonescu nu a fost decât un "iepure".
6. Faptul că nu s-a dezis niciodată de Dragnea, Vanghelie, Iliescu, Năstase, Sîrbu și alți baroni, l-au certificat ca marionetă a unor interese de partid, nu ca și candidat demn de vot.
7. Anchetele DNA au vizat mulți membri de vază ai partidului. În loc să îi excludă (da, e dureros să renunți la Năstase, cel care te-a crescut, sau la Sîrbu, socrul tău), Ponta s-a mulțumit să îi deplângă.
8. La fel ca și Antonescu, la începutul alianței lor, și Victor Viorel a arătat ca un adolescent în călduri la vederea fustei ridicate a Președenției. Johannis a părut interesat să explice, Ponta să arate. Nu că poate, ci că el trebuie să fie votat. Au fost nenumătate ocazii de acest gen, de la acea ordonanță cu privire la prostituția primarilor, până la cerșitul like-urilor pe facebook, după victorii românești.
9. Macovei (Johannis și Udrea de asemenea, în mai mică măsură) a fost singura care a arătat că a înțeles că o campanie electorală poate fi decentă, ieftină și targetată pe alegători. Ponta a preferat să meargă pe deja tradiționalele pungi cu făină, ulei sau ce o mai fi pus acolo.
10. Când ești singurul candidat al stângii, 41% din sufragii nu înseamnă nimic, pentru turul 2. Pentru că restul de 59% vin dinspre dreapta. Iar contracandidatul lui Ponta e de dreapta.
La final, încă o remarcă: indiferent de scorul făcut, nu lași un membru, fie el și marcant, ca Dragnea, să iasă cu prima declarație.
Post scriptum: Șansa lui Johannis s-a numit Macovei. Datorită ei, generația tânără, în mare parte absentă la astfel de evenimente, a ieșit la vot. Masiv. Iar ei preferă orice, numai dobitoci nu. Iar Ponta și-a arătat limitele când a declarat că nu a plagiat la doctorat, dar și l-a eliminat din CV....
Post post scriptum: Prima declarație a lui Johannis a fost să mulțumească celor care au votat, abia apoi să mulțumească electoratului lui. Ponta a început invers. Vi se pare disperat?
Fără a avea pretenția că sunt Mafalda, se dovedește că am avut dreptate.
Nu există o mare greșeală făcută de Dottore, ca să piardă ce putea avea, ci sunt mai multe. Am să încerc să le enumăr, după cum le-am observat:
1. Momentul în care a acceptat să fie Premierul Președintelui pe care îl detestă a fost crucial. Băsescu e prea versat în politică pentru a nu specula orice eroare a lui.
2. Jocurile puerile de-a suspendarea și demiterea Președintelui au fost indecent de des încercate. Senzația populației a fost că era un orgoliu personal, nu un demers politic necesar.
3. Pervertirea PNL-ului într-o alianță pe care adevărații liberali nu au înțeles-o și nu au acceptat-o l-au vădit de.anumite voturi dinspre dreapta deja divizată.
4. Susținerea lui Antonescu a fost falimentară la început, pentru că PSD-iștii vechi se simțeau lezați.
5. Renunțarea la alianța cu liberalii a dat impresia că totul a fost pregătit minuțios, iar Antonescu nu a fost decât un "iepure".
6. Faptul că nu s-a dezis niciodată de Dragnea, Vanghelie, Iliescu, Năstase, Sîrbu și alți baroni, l-au certificat ca marionetă a unor interese de partid, nu ca și candidat demn de vot.
7. Anchetele DNA au vizat mulți membri de vază ai partidului. În loc să îi excludă (da, e dureros să renunți la Năstase, cel care te-a crescut, sau la Sîrbu, socrul tău), Ponta s-a mulțumit să îi deplângă.
8. La fel ca și Antonescu, la începutul alianței lor, și Victor Viorel a arătat ca un adolescent în călduri la vederea fustei ridicate a Președenției. Johannis a părut interesat să explice, Ponta să arate. Nu că poate, ci că el trebuie să fie votat. Au fost nenumătate ocazii de acest gen, de la acea ordonanță cu privire la prostituția primarilor, până la cerșitul like-urilor pe facebook, după victorii românești.
9. Macovei (Johannis și Udrea de asemenea, în mai mică măsură) a fost singura care a arătat că a înțeles că o campanie electorală poate fi decentă, ieftină și targetată pe alegători. Ponta a preferat să meargă pe deja tradiționalele pungi cu făină, ulei sau ce o mai fi pus acolo.
10. Când ești singurul candidat al stângii, 41% din sufragii nu înseamnă nimic, pentru turul 2. Pentru că restul de 59% vin dinspre dreapta. Iar contracandidatul lui Ponta e de dreapta.
La final, încă o remarcă: indiferent de scorul făcut, nu lași un membru, fie el și marcant, ca Dragnea, să iasă cu prima declarație.
Post scriptum: Șansa lui Johannis s-a numit Macovei. Datorită ei, generația tânără, în mare parte absentă la astfel de evenimente, a ieșit la vot. Masiv. Iar ei preferă orice, numai dobitoci nu. Iar Ponta și-a arătat limitele când a declarat că nu a plagiat la doctorat, dar și l-a eliminat din CV....
Post post scriptum: Prima declarație a lui Johannis a fost să mulțumească celor care au votat, abia apoi să mulțumească electoratului lui. Ponta a început invers. Vi se pare disperat?
Comentarii
Trimiteți un comentariu