Îmi cer scuze pentru că, în 1 noiembrie, am tot schimbat canalele TV, în speranța că voi auzi și altceva decât un incendiu într-o capitală tot mai îndepărtată de mine. Abia peste câteva zile am reușit să realizez ce reprezintă #colectiv pentru mine. A trebuit sa ma uit în ochii copiilor mei, să le spun despre ce se tot vorbește la știri, ca să pot vedea că și lor le place rockul și ar putea oricând să meargă la un concert într-un sicriu spoit ca și club.
Îmi cer scuze pentru că nu am realizat mai devreme că șpaga dată la medici mă va scăpa pe mine de stat la coadă, dar va ucide 64 de tineri care vor avea sutele de lei lipite de flamă de pielea lor. Nu am realizat că dacă parchez pe zona hașurată de la intrarea în școala fiică-mii, aș putea bloca ambulanța sau mașina de pompieri care ar putea salva viața elevilor la un posibil incendiu. Vedem o chestie normală să fac o "românească" în dreptul studioului de dans unde îmi lăsam copiii, că doar nu era să merg încă 50 de metri și să stau la coadă, în trafic. Nu mă deranja să rezolv direct, cu polițistul, o eventuală amendă, iar bonul fiscal de la magazin era doar maculatură pentru mine. Despre tragerea la răspunde a politicienilor nici nu vorbesc. La ce să îmi răcesc gura cu primarul sau prefectul? Oricum nu mă ascultă ei pe mine!
Acum realizez că toate astea v-au ucis sau v-au mutilat pe viață. Nepăsarea mea a devenit mormantul comun unde v-am întins pe toți. Și v-am îngropat în neputința de mai schimba ceva...
M-am ascuns după patronii clubului, după pompieri și ambulanțieri, după artificieri, după miniștrii, secretari de stat și primari. Dar păcatul originar îmi aparține. E momentul să cad în genunchi în fața tuturor celor pe care i-am acuzat și, asemeni lui Marcus Aurelius, în Gladiatorul, să recunosc că nereușitele lor ca administratori reprezintă eșecul meu ca și cetățean.
Am ales calea schimbării de atunci. Iar pentru asta, tot vouă, copiilor, fraților sau partenerilor voștri trebuie să vă mulțumesc. Recunosc că e al dracului de greu să parchez doar regulamentar, să stau la coadă pentru amenzi și să fiu tratat ca orice bolnav, pe culoarele infecte ale spitalelor. Însă doar așa pot să le arăt copiilor mei, că ei au puterea să schimbe viitorul.
Sper să puteți să îmi iertați greșelile și, mai ales, sper să vă fie mai bine, celor care ați ars atât de repede candela vieții.
Semnat,
Cristi
PS: Dacă vreți să vă amintiți de ei, cei 64 de îngeri ai schimbări sunt prezentați aici.
Comentarii
Trimiteți un comentariu