Treceți la conținutul principal

Cum s-a ajuns la scandalul Dragnea - Grindeanu

Legenda spune că, intr-o zi ploiasă de vară, la bufetul parlamentului României, doi bărbați trecuți de prima tinerețe stăteau la o masă mai ferită de privirile indiscrete ale colegilor.

 - Și, spune-mi, daddy, cum te mai înțelegi cu Victor Viorel? Intrebarea fu adresată de cel mai masiv dintre ei, care stătea mai aplecat de spate si privea cu coada ochiului către intrare. După ce terminase de vorbit, începu a râde cu un hăhăit enervant si gros.
- Hai, băi, nene, mai lasă-mă cu prostiile tale! Tâmpitul ăla nu merită băgat în seamă. Merită bagat doar în p*#da mă-sii!

Vizibil atent la reacțiile colegului de masă, primul vorbitor se îndreptă de spate și își luă un aer serios, dar plin de umilință:

 - De la Parchet ce mai știi?
- Auzi, spuse celălalt nervos? Mai du-te și tu în plua mea! Alt program artistic nu ai?

 Totul fu întrerupt de televizorul a cărui sonor crescuse brusc. Pe DigiTV apare un breaking news cu conferința președinților SUA și România, la Casa Albă.

 - Ce morții mă-sii îl laudă pe nemțu' îla atâta? Am dat mâna cu Trump mult înaintea lui....
- Boss, trebuie să facem ceva. Toți se dau pe lângă el acuma. Trebuie să găsim o metodă să atragem atenția prostimii!

 Brusc, interlocutorul mustăcios scoase Iphone 7 din buzunar și șl duce la ureche:

 - Darius, tată, zise el pe un ton molcom, dar hotărât. Mâine vii la mine în birou cu o evaluare a Guvernului! Vezi ce faci, sa iasă bine! Nu pentru ei! Pentru mine!

 După ce puse telefonul la loc, se uită în ochii bovinei de lângă el și îi zise:

 - Gata, am găsit! Schimbăm guvernul!

 Orice asemănarea cu fapte reale e pur întâmplătoare!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Povestea CeasuLui.

Timpul trecea și nimănui nu îi păsa. Nimănui, cu excepția   lui . El număra secundele, minutele, orele și așa treceau zilele, săptămânile, lunile, anii!  Numai asta făcea - număra și le arăta altora trecerea asta. Era tot ce știa să facă! Era tot ce iubea să facă! Era tot ce dorea să facă!   Nu ținea minte să i se fi spus data nașterii, deși el se ocupa exact cu asta - să le zică tuturor celor care uită de zile de naștere, de sărbătoare sau alte evenimente ale zilei. Să tot fi avut 10 ani când urcase în autobuz cu ortacii.  Era vara lui '70. Căldură mare. Amplificată de zece ori în rata plină de mineri. Veneau de la lucru, obosiți, căniți, mândrii.  In cel de-al doilea rând al mașinii care plecase de la Motru, chiar în fața   lui , erau doi bărbați vânjoși. Unul dintre el mușca cu poftă dintr-o pâine, în timp ce celălalt explica de zor: - Nu am de unde! Nu am! Dacă aș avea, nu crezi că ți-aș da? Dar nu am! Nu am și pace! - Mda, răspunse o...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fățărnicisme

Am tot căutat știrea prin arhive. Recunosc că nu așa temeinic încât să o și găsesc. Oricum, spre fericirea mea, nu am fost singurul care a observat ridicolul, mizeria si nimicnicia din acel gest . Ovidiu Ioanițoaia, cel despre care Călin Mateș  spunea în facultate că e "omul ăsta o să moară în direct, la Procesul Etapei, în timp ce fumează și argumentează un off-side pe care nici arbitrul nu l-a văzut", a remarcat și el situația și a detaliat-o . În esență, pentru cei care nu au răbdare să citească sursele, nea Gigi, din celula lui, om mărinimos find, a decis să plătească tratamentul de recuperarea și cazarea în București pentru cel care a fost jucătorul Stelei timp de 4 ani, Până aici nimic ciudat - patronul își ajută fostul jucător care l-a ajutat, la timpul lui, să adune milioane de prin calificări în Europa, din transferul la Utrecht și l-a pus de câteva ori pe prima pagină a ziarelor. Iar Bichonul, greu încercat de soartă, nu are de ce să refuze cei 10.000 de euro. ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe