Treceți la conținutul principal

Alte episoade inexplicabile...

După episodul cu vasluianul care s-au trezit din beție in Londra, mai multe persoane publice au făcut dezvăluiri similare.

***

Primul ministru Tudose:

- Îl înțeleg perfect pe domnul acela. Eu, pe 28 iunie, anul curent, eram la Brăila, la bodega din cartier. După a treia sticla de Mona radler mi s-a rupt filmul! M-am trezit a doua zi, la București. Eram premier desemnat de către PSD!

***

Ion Iliescu:

- Eu nu beau deloc. Dar în decembrie '89 a adus Nina o sticla de lichior de cafea și am servit doua păharele. M-am trezit a doua zi că nu mai exista comunism. De atunci, nu mai pun pic de alcool in gura. Refuz și bomboanele cu rom!

***

Cristoph Daum:

- Eram acasă, în vară, după Euro 2016. Tocmai ce terminasem linia de prizat. Nu mai rețin nimic, dar a doua zi eram in sediul FRF, la conferința de presă. Nici acum nu retin când am semnat contractul de selecționer...

***

Daniela Crudu:

- Eram la Loft, în Mamaia. Mai un Dom Perignon, mai un B52, ca fetele, așa. Nu rețin cate am servit, că nu plăteam eu! Tot ce îmi aduc aminte e că, dimineață, eram fix in p#%a unui milionar! Chestia interesantă era că asta se întâmplă săptămânal, cu alt bogătan, de fiecare dată...

***

Mircea Geoană:

- Eram live la tv când am primit rezultatele preliminare. Am sărbătorit cu Mihaela, dragostea mea, cu o cupa de șampanie și, a doua zi,  m-am trezit din mahmureală învins.

***

Adrian Mutu:

- Eram la Doi Cocosi cu fratele meleu Pancone, înainte de meciul cu.... A! Stai, că era așa înainte de fiecare meci... În fine, a doua zi mă trezeam pe un teren dreptunghiular, cu echipament galben pe mine. Ăia din tribune mă tot aclamau, dar pe mine mă durea direct în p#&a de națională. Nu îmi explic nici acum cum am ajuns la atâtea meciuri sub tricolor...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Povestea CeasuLui.

Timpul trecea și nimănui nu îi păsa. Nimănui, cu excepția   lui . El număra secundele, minutele, orele și așa treceau zilele, săptămânile, lunile, anii!  Numai asta făcea - număra și le arăta altora trecerea asta. Era tot ce știa să facă! Era tot ce iubea să facă! Era tot ce dorea să facă!   Nu ținea minte să i se fi spus data nașterii, deși el se ocupa exact cu asta - să le zică tuturor celor care uită de zile de naștere, de sărbătoare sau alte evenimente ale zilei. Să tot fi avut 10 ani când urcase în autobuz cu ortacii.  Era vara lui '70. Căldură mare. Amplificată de zece ori în rata plină de mineri. Veneau de la lucru, obosiți, căniți, mândrii.  In cel de-al doilea rând al mașinii care plecase de la Motru, chiar în fața   lui , erau doi bărbați vânjoși. Unul dintre el mușca cu poftă dintr-o pâine, în timp ce celălalt explica de zor: - Nu am de unde! Nu am! Dacă aș avea, nu crezi că ți-aș da? Dar nu am! Nu am și pace! - Mda, răspunse o...

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...

Fățărnicisme

Am tot căutat știrea prin arhive. Recunosc că nu așa temeinic încât să o și găsesc. Oricum, spre fericirea mea, nu am fost singurul care a observat ridicolul, mizeria si nimicnicia din acel gest . Ovidiu Ioanițoaia, cel despre care Călin Mateș  spunea în facultate că e "omul ăsta o să moară în direct, la Procesul Etapei, în timp ce fumează și argumentează un off-side pe care nici arbitrul nu l-a văzut", a remarcat și el situația și a detaliat-o . În esență, pentru cei care nu au răbdare să citească sursele, nea Gigi, din celula lui, om mărinimos find, a decis să plătească tratamentul de recuperarea și cazarea în București pentru cel care a fost jucătorul Stelei timp de 4 ani, Până aici nimic ciudat - patronul își ajută fostul jucător care l-a ajutat, la timpul lui, să adune milioane de prin calificări în Europa, din transferul la Utrecht și l-a pus de câteva ori pe prima pagină a ziarelor. Iar Bichonul, greu încercat de soartă, nu are de ce să refuze cei 10.000 de euro. ...