Treceți la conținutul principal

Cronica unei infrangeri anuntate


Textul de mai jos e adaptat dupa cartea lui Gabriel Garcia Marquez - Cronica unei morti anuntate si reprezinta cea mai scurta si concisa cronica dupa partida de aseara, depe National Arena. 

Multi dintre cei care se aflau in studio stiau ca FCSB urma sa fie macelarita. Helmuth, generalissimul care a adus unicul trofeu european major al clubului, acum in rezerva, si presedinte de onoare de cativa ani, ii adresa un salut cu degetele. „Aveam motivele mele bine intemeiate sa cred ca nu mai era nici o primejdie.“ imi zise. Nici Don Ilie D nu se nelinisti: „Cand i-am vazut teferi după primul meci, am crezut ca totul fusese o minciuna.“ imi zise. 
Nimeni nici macar nu se intreba daca FCSB fusese prevenita, pentru ca tuturor li se paru imposibil sa nu fie.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de la primărie

Următoarea poveste a avut loc într-o primărie rurală. Este irelevant numele localității, pentru că acțiunea poate fi plasată oriunde, la țară, în România. Este în natura prostiei, a ignoranței și a fuduliei să fie universale. Aveam nevoie de o adeverință. O nenorocită de adeverință, de genul celor pe care le eliberam cu zecile, în fiecare zi, la serviciu. Drept urmare, am crezut, în imensa mea naivitate, că nu am decât să mă înființez la un ghișeu de la prmăria la care plătesc taxe, să cer docomentul, să aștept o zi sau două (deh! trebuie că nu doar eu cer adeverințe la primărie, nu?), apoi să merg la data și la ora stabilite pentru a o ridica. Ca să vezi, nu e chiar așa. Adică, până la partea cu înființarea la onor instituție, după docoment! Aveți rădbare să aflați întâmplarea? Hai, că eu am avut răbdare să o trăiesc! Deci, într-o luni mă duc la primăria din sat ca să cer o adeverință cum că pentru terenul cumpărat de la ei s-a plătit impozit. Primesc obișnuita privire de ...

Adevăruri incomode

Antescriptum: Articolul de mai jos nu este despre Maria Olaru, Mariana Bitang sau Octavian Belu. Este despre un anume tipar bine împământenit în conștiința poporului român. Noi suntem copiii bătuți ai României (cum scrie Tolontan), dar, în același timp, suntem călăii care aplică aceste corecții fizice... Astăzi, în cadrul Bookfest, Maria Olaru, fostă gimnastă, campionă mondială și olimpică, și-a lansat cartea Prețul aurului. Sinceritate incomodă . Este poveste vieții de gimnastă, povestită așa cum a crezut ea de cuviință.  Pasajele publicate în presă arată o experiență cumplită trăită de un copil - cu bătăi, injurii și o lipsă crasă de umanitate. Toate protejate de sistem si ascunse după strălucirea de aur a medaliilor.  Poveștile Mariei au fost primite diferit în presă și de către public.  Cristian Tudor Popescu spunea la Digi24 că nu a dorit să scrie prefața cărții pentru că nu crede în aceste adevăruri incomode. Tocmai pentru că, spunea el, incomode ar fi...

Cultura și băscălia muncii la români

Îl cheamă Frodi. Frodi Benjaminsen. Un nume cu rezonanță de hobbit. Are 37 de ani, este săgetător, joacă la HB Torshavn pe postul de fundaș sau mijlocaș, are 87 de selecții în naționala Insulelor Feroe si este căpitanul ei. Asta în timpul liber, pentru că în viața de zi cu zi este angajat la o firmă de construcții.  Mâine Frodi va privi la televizor cum echipa pe care o conducea de obicei din teren, va da piept cu naționala României. Nu pentru că ar fi suspendat sau accidentat, pentru că, în aste condiții tot ar fi venit să ofere suport colegilor lui. Lipsește motivat pentru că serviciul e important și nu a fost învoit. În mod evident, știrea  a născut printre conaționalii lui Raț, Sânmărtean și Tănase doar zânbete și miștouri. Era clar că deja aveam 1-0 de dinaintea intonării imnurilor. În aceeași perioadă, media românească mai publica două știri, aparent fără vreo legătură cu cea de mai sus. Prima este un raport al unei firme de consultanță, care spune că un muncit...